Parteneriatul public privat (PPP) este un instrument al managementului public care are menirea de a realiza proiecte ce țin de interesul public, de dezvoltare a serviciilor și infrastructurii publice. Printre avantajele acestui instrument se numără transferul riscurilor către sectorul privat, accesul la investițiile și know-how private, inclusiv de management.
Toate acestea, în final, ar trebui să rezulte în costuri totale ale proiectelor mai mici decât dacă acestea ar fi implementate de autorități în modul tradițional. Însă, cine sau ce poate garanta că un proiect implementat prin PPP cu adevărat va avea costuri mai mici? Aceasta se poate realiza doar indirect, prin proceduri transparente de elaborare a proiectelor și de selectare a partenerilor privați, pe de o parte, și prin existența unei competiții eficace pentru implementarea proiectelor, pe de altă parte.
Succesul proiectelor de PPP depinde de mai mulți factori, printre care cei mai importanți sunt: 1) existența unui cadru de reglementare adecvat; 2) existența unui cadru instituțional adecvat; 3) capacitatea autorităților de a implementa proiecte PPP; și 4) un sector privat puternic. Totodată, un nivel înalt de corupție este un impediment major în realizarea cu succes a proiectelor. Să vedem mai jos cum stăm cu realizarea acestor condiții:
Cadrul legal și de reglementare. Odată cu aprobarea legii nr 179-XVI din 10.07.2008 privind PPPși a legii nr. 181 din 15.07.2010 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, practic au fost eliminate toate impedimentele legale pentru a implementa proiectele de parteneriat public privat. Cu toate că în legea privind PPP se conțin unele deficiențe tehnice, acestea nu sunt de natură să blocheze sau să creeze un risc legal major în procesul de elaborare, atribuire și implementare a proiectelor PPP. Locul slab în ce privește cadrul de reglementare este lipsa actelor de reglementare secundare aprobate la nivel de Guvern. Din această cauză, legea PPP este greu de aplicat, iar procesul de elaborare și aprobare a proiectelor PPP comportă diferite riscuri, inclusiv legate de asigurarea interesului public. Legea privind PPP conține câteva mecanisme de minimizare a riscurilor la etapa de fundamentare și atribuire a proiectului, însă fără aprobarea actelor secundare acestea nu vor da rezultatele dorite.
Un risc sporit pentru interesul public în implementarea proiectelor PPP îl constituie aplicarea improprie a Legii privind concesiunile. Deoarece, această lege nu stipulează suficient de exact mecanismele de reducere a riscurilor la fundamentarea proiectelor și selectarea partenerilor privați, există tendința de a utiliza această lege fără respectarea clauzelor relevante din legea privind PPP. Aprobarea procedurilor privind inițierea proiectelor PPP și desfășurarea concursului de selectare ar clarifica în mare parte acest handicap, de altfel unul cu mari riscuri pentru asigurarea interesului public. Iar în viitorul apropiat este necesar de aprobat o nouă lege privind concesiunile.
Continuarea o puteţi vedea pe: http://expert-grup.org/index.php?go=news&n=257&nt=4
